OpiniiDeNecunoscator
duminică, 1 decembrie 2013
marți, 26 noiembrie 2013
ANUNT UMANITAR
IMPREUNA IL PUTEM AJUTA PE ANDREI!
http://www.cnpromania.ro/index_htm_files/21.11.2013%20-%20Apel%20umanitar.JPG
APEL UMANITAR URGENT (preluare)
Vă prezentăm
cazul medical al sergentului major Teodorescu Şerban Dacian în vederea
acordării unui sprijin financiar pentru continuarea tratamentului.
Sergentul major Teodorescu Şerban Dacian născut la data de 03.06.1980 în localitatea Galaţi a urmat Cursul de formare a subofiţerilor în activitate, filiera indirectă, promoţia iulie 2008 şi este încadrat la Unitatea Militară 01375 Constanţa. Este necăsătorit.
Subofiţerul a fost operat la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” – Bucureşti de tumoară esofagiană şi a efectuat cura de chimioterapie. In continuare este necesar să efectueze un tratament radioterapeutic la Institutul Strahlenzentrum Hamburg din Germania. Costul acestui tratament este de 10900 euro plus transportul şi cazarea pe o durată de 8 saptămâni.
Părinţii subofiţerului sau despărţit în anul 1983 iar în anul 1989 mama s-a recăsătorit cu domnul Ichim Teodor. Familia acestuia nu dispune de suma necesară executării tratamentului, deoarece singurul venit este pensia tatălui, mama fiind casnică iar sora este studentă.
Sumele pot fi donate în contul domnului Ichim Feodor, tatăl sergentului major Teodorescu Şerban Dacian: cont bancar: in lei – RON RO15 RZBR 0000 0600 1193 7913 si in euro – RO02 RZBR 0000 0600 1378 1438 deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Galaţi.
Sursa: http://www.ligamilitarilor.ro/activitati/apel-umanitar/apel-umanitar-urgent/
Regionalizare sau feudalizare ?! (preluare)
Unul din subiectele fierbinti ale actualitatii noastre vesnic in
schimbare este REGIONALIZAREA. Mi-am permis sa studiez putin Legea
Cadru. LINK
Incepe asa: "Forma de organizare administrativă a teritoriului României a devenit anacronică şi nefuncţională după anul 1989, odată cu trecerea la economia de piaţă, dar, cu toate acestea, a rămas neschimbată din diferite motive." E lesne de inteles: daca facem reforme succesive asta inseamna ca prelungim perioada de haos, iar asta este mana cereasca pentru pradatorii care nu se mai satura infruptandu-se din ceea ce acest popor a creat timp de o jumatate de veac.
In primul rand, SE STIA inca din 1989 ca forma de organizare este anacronica dar abia acum s-au hotarat sa o reorganizeze. De 23 de ani trecem din reforma in reforma, din reorganizare in reorganizare, si abia acum s-au hotarat 'mnealor sa o schimbe. Asta ca nu cumva sa incepem sa respiram, ca poate dauna grav sanatatii mentale.
In al doilea rand, aceasta lege ar trebui sa inceapa cu un dictionar de definitii. Sa ne spuna si noua clar ce inseamna AUTONOMIE. De unde incepe si unde se termina autonomia aceasta a regiunilor. Sa ne spuna si noua ce inseamna DESCENTRALIZARE in acest context! Daca nu cumva inseamna ca statul lasa totul de izbeliste, asa cum a lasat cetateanul in ultimii 23 de ani, cand le-a zis, pe principiul "Popa vrei, popa iti dau": "Ati vrut libertate, poftim libertate! Carati-va in lumea larga si incercati sa supravietuiti! Dar luati seama! Sa nu cumva sa incercati sa va sustrageti impozitelor! Asta numai noi avem dreptul sa facem, pentru ca noi suntem alesii!"
Deci, sa ne spuna si noua definitia DESCENTRALIZARII. De unde incepe si unde se termina. Si ce nevoie mai avem de "alesi"?! Poate ca descentralizarea ar trebui sa inceapa cu desfiintarea presedintiei, parlamentului si guvernului. Si sa ne lase de capul nostru, fara ajutor de somaj, dar si fara impozite, taxe, accize, etc. Oricum au transformat tara asta intr-o jungla.
Mai spune in continuare articolul: "Administraţia publică din România a rămas încorsetata în chingile gândirii socialiste, iar organizarea administrativă a teritoriului, datând din anul 1968, a devenit o frână pentru economia şi pentru progresul general al ţării."
Care economie?! Mai are Romania asa ceva?! Care progres?! Nici pana in prezent nu am reusit sa atingem nivelul de trai din '89, traim cam ca in feudalism. PROGRES?! Ce-i ala?! TARA?! Care tara?! E colonie! E feuda lor!
Incepe asa: "Forma de organizare administrativă a teritoriului României a devenit anacronică şi nefuncţională după anul 1989, odată cu trecerea la economia de piaţă, dar, cu toate acestea, a rămas neschimbată din diferite motive." E lesne de inteles: daca facem reforme succesive asta inseamna ca prelungim perioada de haos, iar asta este mana cereasca pentru pradatorii care nu se mai satura infruptandu-se din ceea ce acest popor a creat timp de o jumatate de veac.
In primul rand, SE STIA inca din 1989 ca forma de organizare este anacronica dar abia acum s-au hotarat sa o reorganizeze. De 23 de ani trecem din reforma in reforma, din reorganizare in reorganizare, si abia acum s-au hotarat 'mnealor sa o schimbe. Asta ca nu cumva sa incepem sa respiram, ca poate dauna grav sanatatii mentale.
In al doilea rand, aceasta lege ar trebui sa inceapa cu un dictionar de definitii. Sa ne spuna si noua clar ce inseamna AUTONOMIE. De unde incepe si unde se termina autonomia aceasta a regiunilor. Sa ne spuna si noua ce inseamna DESCENTRALIZARE in acest context! Daca nu cumva inseamna ca statul lasa totul de izbeliste, asa cum a lasat cetateanul in ultimii 23 de ani, cand le-a zis, pe principiul "Popa vrei, popa iti dau": "Ati vrut libertate, poftim libertate! Carati-va in lumea larga si incercati sa supravietuiti! Dar luati seama! Sa nu cumva sa incercati sa va sustrageti impozitelor! Asta numai noi avem dreptul sa facem, pentru ca noi suntem alesii!"
Deci, sa ne spuna si noua definitia DESCENTRALIZARII. De unde incepe si unde se termina. Si ce nevoie mai avem de "alesi"?! Poate ca descentralizarea ar trebui sa inceapa cu desfiintarea presedintiei, parlamentului si guvernului. Si sa ne lase de capul nostru, fara ajutor de somaj, dar si fara impozite, taxe, accize, etc. Oricum au transformat tara asta intr-o jungla.
Mai spune in continuare articolul: "Administraţia publică din România a rămas încorsetata în chingile gândirii socialiste, iar organizarea administrativă a teritoriului, datând din anul 1968, a devenit o frână pentru economia şi pentru progresul general al ţării."
Care economie?! Mai are Romania asa ceva?! Care progres?! Nici pana in prezent nu am reusit sa atingem nivelul de trai din '89, traim cam ca in feudalism. PROGRES?! Ce-i ala?! TARA?! Care tara?! E colonie! E feuda lor!
CONEXIUNI
„ -Vezi, tu, se lăsă înduplecat
Palade, m-am întrebat în ultimul timp de ce unele ţări avansează, se dezvoltă,
progresează, iar altele, şi ştii că mă refer la ţările socialiste, ajung să se
blocheze, să se mişte tot mai greu, să reacţioneze cu întârziere la stimuli,
tocmai acum, când răspunsul rapid, reacţia promptă la şansa oferită tind să
devină o condiţie pentru supravieţuire.
-Tu eşti inginer sau filozof?
-Aş putea să-ţi răspund cu o
altă întrebare: Ce este un filozof? Esenţa discuţiei noastre nu este, însă,
profesia mea, ci consecinţa faptului că îmi permit şi eu să observ lumea şi să-mi
exprim părerea în legătură cu modul în care e alcătuită, cu sensurile mişcării
ei. Pentru asta nu-i neapărat nevoie să fii filozof.
-Să ştii că n-am vrut să te
supăr. Am încercat doar să fiu un picuţ spiritual.
-Nu m-am supărat. Am ajuns la
concluzii „filozofice” după ce, ca inginer, am fost nu o dată pus în situaţia
să văd cum ne „suflă” alţii comenzi extrem de favorabile, pentru simplul motiv că
nu ne-am putut mişca destul de repede. Nimeni nu mai ia hotărâri. Toată lumea „informează”
şi cere aprobări. Şi ştii cum e în „jungla capitalistă”. Dacă-ţi fuge unul cu
prada de sub nas, faci foame până nu mai poţi.
-Şi cine-i vinovat?
-Ştii cine? Acest personaj
kafkian pe care l-a creat centralismul excesiv al sistemului…
-Stai puţin, vrei să spui…
-Uite, eu zic c-au apărut la
noi nişte fiinţe al căror comportament a fost redus la minimum, la o linie. O
verticală. Nu, nu te grăbi! Nu e verticala demnităţii, ci verticala subordonării,
a supunerii, a apăsării. Ştii cum văd eu portretul acestei creaturi sinistre? O
corcitură nenorocită, un mutant cu ochii aţintiţi în sus, tânjind după dispoziţii
şi cu un călcâi supradimensionat cu care să impună ordinele proprii, emanate întru
dreapta împlinire a gândurilor superioare. A gândurilor rostite sau nu.
Aviditatea cu care se aşteaptă indicaţiile „de sus” nu este rezultatul unei
simple comodităţi intelectuale. Nu! Ea implică gândul ascuns că astfel şi numai
astfel poate şi el la rândul lui să dea ordine, să-şi impună voinţa, ori să
obţină vreun avantaj mai concret, lumesc. El are nevoie să fie supus ca să poată
supune, el se lasă oprimat ca să poată oprima. Acestei fiinţe, raportul pe
orizontală îi apare lipsit de utilitate, ba chiar potenţial periculos. De aceea
el tinde să dezvolte lanţul strict vertical. Alături, în jur, se creează alte şi
alte asemenea lanţuri. O pădure de funii verticale, plutind într-o lentă
legănare ca într-o imobilă Mare a Sargasselor.”
(Fragment din romanul lui
Paul Carpen, Spion de prisos)
*
***
Am ales acest fragment genial
din romanul lui Paul Carpen pentru că reflectă cu fidelitate absolută propriile
mele frământări (dar recomand cu caldură întregul roman Spion de prisos). Chiar
aşa! De ce unele ţări progresează iar altele regresează la infinit, în ciuda
ajutorului know-how, logistic, financiar, etc, acordat de noii „prieteni”?! De
ce unele state au fost spulberate în bucăţele (exemplul Iugoslaviei) iar altele
se unesc (exemplul Germaniei)?! De ce Pactul Ribbentrov-Molotov a fost denunţat
doar pentru unele state - Letona, Lituania, Estonia, iar pentru România el este
încă în vigoare?! De ce, de ce, de ce …?!
La prima întrebare ne răspunde
tot cartea lui Paul Carpen: vinovat este personajul kafkian – creatura monstruoasă
de tip lanţ, caracterizată de obedienţă, specifică unui sistem centralizat, în cazul
nostru – sistemul socialist. Prin urmare, această creatură trebuia să dispară
odată cu sistemul socialist, în 1989. Şi totuşi, constatăm că acest personaj nu
numai că nu a dispărut dar s-a dezvoltat spectaculos, s-a „mondializat”. Dacă
vreţi să verificaţi, încercaţi să deschideţi o mică firmă particulară, un IMM, şi
veţi vedea cât de cronofag, energofag şi costisitor este acest demers. Fiecare
pas înainte costă mai mult decât face în bani, timp, energie, nervi. Şi asta
după 23 de ani de asistenţă occidentală specializată! Veţi spune că asta se întâmplă
numai în România, nu înseamnă că personajul kafkian s-a „mondializat”. Iar eu
spun: BA DA! Dacă nu mă credeţi, faceţi o mică verificare, posibilă acum cu
ajutorul internetului, şi aflaţi numărul funcţionarilor din aparatul UE. Asta
se poate face, dar cu verificarea numărului funcţionarilor din instituţiile
mondialiste… este mult mai greu. Eu am ajuns la concluzia că funcţionărimea din
întreaga lume lucrează pentru un singur obiectiv: GLOBALIZAREA.
Nu am nimic împotriva acestui
obiectiv, el fiind visul de aur al omenirii, concretizat de „O singură turmă şi
un singur Păstor”. Sunt, însă, categoric împotriva mijloacelor şi metodelor
folosite. Nu am nimic împotriva unui stat planetar al naţiunilor suverane, dar
sunt categoric împotriva desfiinţării graniţelor şi identităţilor naţionale. Nu
am nimic împotriva îmbogăţirii unor state, dar sunt categoric împotriva îmbogăţirii
lor prin jefuirea statelor mici. Nu am nimic împotriva unei Constituţii
mondiale, dar sunt categoric împotriva ei în forma în care ni se impune ea,
acum! Am spus bine: NI SE IMPUNE! Şi nu sunt de acord nici cu modul în care se
impune semnarea, şi deci acceptarea, acestui document în situaţia în care
popoarele europene AU RESPINS-O PRIN REFERENDUM!
Tot în cartea lui Paul Carpen
am mai găsit câteva idei excepţionale, pe care le redau în următorul fragment:
„[…] o eventuală răsturnare a
sistemului este de neconceput înainte de a fi fost aplicate puternice lovituri
psihologice, lovituri concepute şi administrate la nivel macro. Nu combaterea
marxismului este importantă. Poate nici nu-i posibilă. Exista riscul ca o atare
acţiune să se transforme într-o sterilă dispută teoretică. Trebuie să se combată
NU PRINCIPIILE, ci REZULTATELE marxismului. Oamenii trebuie obişnuiţi cu un alt mod de a-şi
gândi viaţa: individul să-şi dorească fericirea nu în contextul bunăstării şi
fericirii generale, ci dimpotrivă, el trebuie să fie gata să se lupte pentru
realizarea fericirii personale în contextul mizeriei şi al suferinţei generale.
La nevoie producând el însuşi mizerie şi suferinţă”.
Ştiu că sună cinic. Este
apologia egoismului. Dar exact asta se întâmplă în Românica postdecembristă. Grija
pentru oameni a dispărut cu desăvârşire, din toate instituţiile, agenţiile,
organizaţiile neguvernamentale, societăţile comerciale şi financiar-bancare,
alte căpuşe: Preşedintele în exerciţiu al României îi trimite pe români în
lumea largă să-şi caute rostul pe care nu şi-l pot găsi în ţara lor iar
INTERESUL EUROPEI a luat locul Interesului Naţional în discursul domniei sale; Guvernul
României are ca obiectiv principal îndeplinirea obligaţiilor faţă de UE, FMI,
Banca Mondială; Parlamentul României are rolul de a modifica legile astfel încât
să le „armonizeze” cu legislaţia internaţională; societăţile comerciale au ca
unic obiectiv PROFITUL; Fiscul îi hărţuieşte pe toţi salahorii şi salariaţii
modeşti ignorând cu totul pe marii miliardari datornici de sume exorbitante; băncile
confiscă bunurile achiziţionate prin credit ipotecar acelor nefericiţi care nu
mai pot plăti ratele pentru a acoperi credite neperformante acordate unor
jmekeri. Şi exemplele pot continua.
(va urma)
Medicina ... incotro ?! (preluare)
In decembrie 2011, mama mea acuza
dureri abdominale de intensitate crescanda cu doua focare de durere, stomac si
ficat, care dadeau reflexe in tot abdomenul. Dupa vreo doua saptamani, timp in
care s-a tratat singura fara nici un rezultat, s-a hotarat sa apeleze la medic.
Dar pentru ca era chiar inainte de Craciun iar medicii intrasera si ei in
vacanta, medicul nostru de familie lipsea. Prin urmare, am apelat la un alt
medic, care a acceptat sa-i acorde o consultatie in regim de urgenta. Am avut o
mare surpriza placuta!
Medicul era o doctorita foarte
tanara, blonda, minunat de frumoasa si sclipitor de desteapta! Formata, conform
observatiilor mele, de scoala veche, aceea care isi punea tot sufletul in
tratarea oamenilor. In timp ce ii vorbea cu voce de zana buna, i-a facut si un
control al tensiunii arteriale. Valoarea 19 cu 9 fiind cam mare, dar fara sa
aiba vreunul din efectele cunoscute ale unei cresteri bruste, doctorita i-a
recomandat un antihipertensiv, dar a mentionat ca, deoarece corpul era deja „obisnuit”
cu o tensiune mare, o scadere brusca ar putea sa aiba efecte nedorite si, prin
urmare, in urmatoarele doua zile sa ia doar o jumatate de comprimat, urmand ca
in continuare sa ia cu regularitate unul pe zi.
Pentru simptomele pe care le
prezenta, in urma unui consult ca la carte, i-a pus mamei un diagnostic
prezumtiv de pancreatita acuta, recomandand un tratament provizoriu si
investigatii suplimentare. Am plecat de la cabinet mai increzatoare si
rugandu-ne de sanatatea doctoritei, lucru pe care eu il fac si acum, ori de
cate ori imi amintesc de ea.
In drum spre casa, am intrat in
prima farmacie si am cumparat medicamentele prescrise, pe care i le-am si
administrat imediat ce am ajuns acasa. Apoi am plecat la jobul meu.
Sora mea, afland de problema
mamei, a luat-o in aceeasi zi, dupa-amiza, si a dus-o la Sanador (cel putina asa mi-a
spus, dar mai tarziu am vazut ca rezultatele analizelor au venit de la MedLife). Pe drum, a avut
grija sa-i ceara mamei sa nu spuna medicului ca a mai fost la un medic, pentru
ca ea vrea sa afle si o alta parere. Asta este doar „politically correct”,
pentru ca au omis sa spuna medicului si ca mama luase deja un antihipertensiv
si, constatand o valoare de 16 cu 9
a tensiunii arteriale, medicul i-a administrat inca
unul! Cand au ajuns acasa, mama era doar o leguma… In acel moment, fara sa-mi
pot explica de ce, am avut sentimentul ca a inceput lungul calvar al mamei… si
al meu.
Si tot asa am inceput sa descopar
complotul din interiorul sistemului national de sanatate cu cele doua
componente ale sale: sistemul de stat si sistemul privat.
In prima etapa m-a mirat faptul
ca, prin scrisori medicale care incep cu „Stimate coleg”, medicii din sistemul
privat le cer intr-un mod imperativ colegilor lor din sistemul de stat sa
deturneze pacientii, prin Biletele de trimitere, catre sistemul privat!
Exemplu: Mi s-a cerut sa transmit
medicului de familie o scrisoare medicala din partea Dr. Antoneta Tanase –
medic specialist medicina interna la
MedLife, in care i se cerea sa-i dea mamei Bilet de trimitere
la MedLife Favorit
pentru examen computer tomograf! Asta desi ar fi trebuit sa stie ca medicul de
familie poate sa dea Bilet de trimitere NUMAI catre medic specialist si moral
ar fi ca trimiterea sa fie catre un medic specialist din sistemul de stat!
Ocazie cu care am constatat ca se fac presiuni asupra medicilor „refractari”.
A urmat o perioada extrem de
obositoare pentru mama care, in starea in care se afla, a suportat foarte greu
recoltari, mamografii, ecografii, markeri tumorali, examen CT, etc. Cum „Ce
legatura are mamografia cu pancreatita?!” Pai medicii aia zic ca are… Desi in
Raportul Medical, la diagnostic, Dr. Anca PLOTOAGA de la clinica Regina Maria
(DA, nu am gresit: a facut analize si acolo), scrie negru pe alb: „INVESTIGATIE
IMAGISTICA”. Medicii nici nu vor sa auda ca acel nodul inofensiv cam cat un bob
de porumb era capatat in urma rabatarii, cu ani in urma, a unei usi de la
dulapul de bucatarie. Si apoi, pe mama nu a deranjat-o niciodata acel nodul pe
care, dealtfel, nici nu-l observase. Ea s-a prezentat la medic pentru dureri
abdominale crunte, aspect ignorat cu desavarsire de medicii care au tratat-o.
Am asteptat cu nerabdare
rezultatele examenului ecografic si al celui endofibroscopic, pentru ca
simptomele mamei indicau un ulcer agravat de o disfunctie biliara. Cu toate
acestea, examenul ecografic nu evidentiaza nimic suspect in zona hepatica si „Pancreas:
DC24mm, ecostructura relativ omogena, ecogenitate usor crescuta, wirsung de
aproximativ 3 mm,
aparent fara formatiuni chistice sau solide”. Cu toate astea, examenul CT spune
altceva: „Regiune cefalica pancreatica cu dimensiuni crescute prin prezenta
unei leziuni nodulare discret hipodense spontan, iodofila, hipocaptanta, avand
contur neregulat, cu infiltrarea in benzi a grasimii adiacente cu substrat cel
mai probabil tumoral. Leziunea masoara aproximativ 3,4/3,8 cm si nu prezinta
limita certa de demarcatie intre D1 si D2”.
Si dupa toate aceste „rezultate”,
halucinante prin numarul de contradictii, concluzia medicilor este inca si mai
halucinanta: nodulul de la sanul stang este diagnosticat ca si carcinom ductal
invaziv care necesita operatie de urgenta, el fiind tumora primara care a
determinat aparitia tumorii cap-pancreatice !!!
Si uite-asa, mama mea s-a
prezentat la medic pentru dureri abdominale si s-a ales cu extirparea unui san.
Dar nu s-a terminat cu asta. Pentru ca durerile au continuat sa-si faca de cap!
Prin urmare, mama a ajuns din nou la
MedLife, unde a continuat cu chimioterapia. Fara nici un rezultat.
Nu mai putea nici sa bea apa, pentru ca vomita uneori de 10 ori in 24 de ore. A
ajuns o umbra: 35 de kg. Medicii au considerat ca formatiunea tumorala
pancreatica a evoluat rapid si, pentru a o ajuta sa se hraneasca (spun ei) i-au
implantat doua stenturi: unul biliar de 10/60 mm si unul enteral 22/60 mm.
Din pacate, tot fara vreo
imbunatatire a starii de sanatate… Desi dupa etapa cu implanturile a facut si
tratamentul urmat de Steven Jobs, pentru cancer pancreatic. Dar degeaba, daca
diagnosticul nu este cel corect!
Acum trei saptamani, sedinta de
chimioterapie cu „Oxaliplatin 100 mg,z1 in piv la o suprafata de 1,30 mp”
(poate intelege cineva pasareasca asta, dar eu am aflat doar ca aceasta toxina
se dozeaza la metru patrat de suprafata corp!!!, deci au calculat ei ca mama
are 1,30 metri
patrati suprafata corporala!!!) i-a provocat o insuficienta respiratorie
severa. A ajuns la terapie intensiva, unde i s-a administrat oxigenoterpie (o
fi totuna cu oxigenoterapie?!), corticoterpie (o fi totuna cu corticoterapie?!)
si adrenalina.
La fiecare tratament, mama pleaca
pe picioarele ei si vine… epava… Dupa sedinta de acum trei saptamani, de la
poarta si pana in casa i se lipeau pleoapele, narile si buzele iar corpul „o
curenta”. ASA SIMTEA EA! Varsaturi ultrafrecvente si nu putea sa inghita a doua
gura de apa, pentru ca simtea ca o „curenteaza” de la buze si pana in stomac.
Nu putea sa atinga nimic rece, nici macar un pahar sau o lingura, pentru ca
avea aceeasi senzatie de curentare, si nu putea sa bage mana in apa rece din
acelasi motiv.
I-am intrerupt tratamentul fara
sa cer permisiunea cuiva. Am tratat-o doar cu miere de albine si ceai in
primele zile. Dupa o saptamana, varsaturile au disparut cu desavarsire! Si de
doua saptamani poate sa manance orice! A mancat inclusiv sarmale, salata de
boeuf, fasole. Poate sa bea si apa, dar la temperatura camerei. Sensibilitatea
la rece a mai cedat dar nu a disparut NICI DUPA TREI SAPTAMANI DE LA INCETAREA
TRATAMENTULUI.
Acum cand scriu sunt un ghem de
revolta: maine este programata urmatoarea sedinta. Am rugat-o pe mama sa
renunte la acest tratament criminal dar… are o teama, pe care nu o inteleg. Nu
stiu de ce sau de cine ii este teama, pentru ca nu vrea sa recunoasca asta.
(va urma)
Criza morfinei - o falsa problema (preluare)
Lipsa
din farmacii a morfinei si citostaticelor utilizate in tratarea
cancerului este doar una din multele carente ale sistemului romanesc de
sanatate si readuce in discutie problema grava a sanatatii oamenilor.
ZF EVENIMENT ne informeaza aici: http://www.zf.ro/eveniment/lipsa-morfinei-este-doar-partea-vizibila-a-iceberg-ului-au-disparut-aproape-zece-citostatice-9349655 ca:
“Retragerea principalului ofertant de morfină
reprezintă doar partea vizibilă a iceberg-ului de probleme din
oncologie, aproape 10 citostatice au dispărut treptat, în ultimii ani,
unele foarte ieftine, motiv pentru care bolnavii îşi caută medicamente
în străinătate sau fac scheme reduse de tratament.”
Din
curiozitate, am cautat sa aflu care este principalul ofertant de
morfina din sistemul farmaceutic romanesc si am aflat ca este un producator australian,
lider in productia de produse analgezice opioide. Ca este lider este
ok, dar de ce sa importam de la capatul pamantului produse pe care putem
sa le fabricam la noi acasa?! Poate pentru ca ne-am falimentat
sistematic unitatile productive?! In plus, Mundipharma nu este singurul
producator de astfel de medicamente, deci panica mi se pare
nejustificata.
Acest producator nici nu se stie prea bine ce nationalitate este, pentru ca:
- el spune ca este australian:
- ziarul Cotidianul afirma, prin intermediul unui asa-zis fost angajat, ca: “Deşi
producătorul insistă de obicei pentru acoperirea necesităţilor pieţei,
importatorii preferă, din cauza deconturilor târzii, să nu lucreze pe
stoc. Şi atunci, până se dă comanda, până ajunge autorizaţia de import
la Viena,
până se eliberează acolo autorizaţia de export, până se face ambalarea
produselor cu etichetare în limba română şi transportul, vă daţi seama
cât durează! Mai devreme de o lună şi jumătate, „marfa" nu poate să
ajungă chiar dacă am auzit că s-au deblocat acum nişte milioane pentru
morfină.”
- Iar revista Capital, o publicatie serioasa si in care am incredere deosebita, afirma ca este ... elvetiana !!! “Compania
elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul
dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice
opioide”.
Oare cati interpusi / intermediari exista intre un producator si consumatorul din Romania?!
Interesant
este si faptul ca Mundipharma a intrat pe piata romaneasca in 1995,
desi pe site-ul propriu sustine ca s-a infiintat in 1998.
Din revista Capital aflam si alte detalii interesante:
“Compania
elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul
dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice
opioide. Potrivit unui studiu Cegedim realizat acum doi ani, Mundipharma
a avut în 2009 un rulaj de 3, 2 milioane de euro în România, fapt ce a
plasat-o pe ultimul loc în top 50 al companiilor farmaceutice din
România. 80% din vânzările companiei erau din sfera medicamentelor
oncologice, iar restul de 20% din sfera non-oncologică. Înainte de a lua
decizia să se retragă din România, Mundipharma a încercat o poziţionare
pe sfera de medicamente non-oncologice însă riscurile cauzate de
instabilitatea legislativă din domeniul sănătăţii au determinat-o să
părăsească piaţa locală. Compania avea 31 de angajaţi în 2010 şi
desfăşura aici studii clinice.”
1)
Un rulaj de 3.2 milioane euro chiar nu este o suma mica pentru o tara
atat de mica precum Romania, mai ales ca este realizat cu doar 31 de
angajati;
2)
Cu acest rulaj ocupa locul 50 !!!, deci mai sunt inca 49 de companii
farmaceutice care au desfasurat rulaje mai mari. Incepe sa devina
alarmant, prin sumele fabuloase care se pot banui in spatele acestei
afirmatii.
3)
Avea doar 31 de angajati, ceea ce inseamna ca acel rulaj ar fi trebuit
sa fie considerat cel putin satisfacator. Nu a generat prea multe locuri
de munca aceasta companie, nu si-a fabricat produsele in Romania, deci
nu este vreun partener dupa care sa plangem. Singurele cheltuieli ale concernului Mundipharma
in Romania au fost salariile acelor 31 de angajati si, in ultima
perioada, taxa clawbeck - care este de inspiratie FMI !
4) “desfasura aici studii clinice”. Cu alte cuvinte, romanii erau cobaii pentru testarea produselor lor.
Ceea
ce ma intriga, insa, cel mai tare este aceasta panica nejustificata a
crizei opiaceelor. Cele 49 de copanii farmaceutice din top 50 nu pot
suplini absenta Mundipharma?! Imi este greu sa cred asta. Mai degraba
cred ca se creaza o panica nejustificata care sa acopere o alta
“inginerie”, mai ales ca Mundipharma anunta oficial: “În
acest context este important de reținut că, deși au existat unele
discontinuități în aprovizionare, produsele noastre vor fi și în
continuare la dispoziția medicilor și a pacienților români iar
serviciile de farmacovigilență, informațiile medicale și de siguranță
vor continua să fie puse la dispoziție permanent, cu respectarea tuturor
legilor și reglementărilor specifice. Avem
importuri în derulare cu toți importatorii noștri pentru întreaga gama
de produse iar fluxul de import va rămâne fluent și în continuare.” (Comunicatul in intregime aici:
In concluzie, eu as lua putin la cercetat aceasta societate, cu un accent maxim pe acea activitate numita “studii clinice”
(pentru ca asta nu este totuna cu marketing!), dar as lua putin la
cercetat si acea societate din Buzau care se numeste Mundifarm si care
desfasoara activitati de “Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice, in magazine specializate”. Nu
stiu de ce am un feeling ca exista o legatura intre ele... Desi aceasta
firma s-a infiintat in 1992... Dar poate ca nu s-a infiintat asa, din
intamplare, ci cu un scop...
Revenind la ZF EVENIMENT, aflam ca: “Sistemul clawback
şi impunerea unor preţuri nesustenabile pentru medicamentele cu
prescripţie medicală au generat dispariţia de pe piaţa românească a unor
produse indispensabile tratamentului persoanelor suferind de cancer",
susţine preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din
Romania (FABC), Cezar Irimia.”
Am cautat detalii despre acest sistem clawback, despre care nu stiam nimic. Si iata ce am aflat: “Clawback
este un sistem prin intermediul căruia toţi producătorii de
medicamente, care desfac produse pe piaţa românească, vor contribui la
finanţarea sistemului public de Sănătate cu 5% până la 11% din
veniturile realizate în urma vânzării produselor. Grila de contribuţie
va fi progresivă şi va duce la scăderea efortului financiar public pe
măsura creşterii volumelor de medicamente achiziţionate.”
Prin urmare, sistemul clawbeck este in esenta o noua taxa, care aduce la buget venituri direct proportionale cu volumul vanzarilor de medicamente, deci este foarte bine venit CONSUMUL produselor
farmaceutice, ba chiar este stimulat in nenumarate moduri, incepand cu
afisele din vitrinele farmaciilor, in care se spune: „Numai la noi
preturile scad in fiecare zi! Intra si convinge-te!”. Poate parea banal,
doar o nevinovata reclama a unui mic comerciant, dar este doar partea
vizibila. Pentru ca prin farmacii, clinici si spitale circula ofertanti
care stimuleaza medicii, inclusiv (sau IN PRIMUL RAND) material, pentru
prescrierea produselor unui anumit producator sau distribuitor.
Spitalele si policlinicile, care si-au externalizat farmaciile proprii,
isi trimit pacientii sa-si achizitioneze CONTRA COST necesarul de
medicamente de la farmacia din incinta institutiei, si asta indiferent
daca este vorba despre o banala fiola de algocalmin sau de substanta
perfuzabila necesara tratarii unui cheag de sange la creier. Iar
medicul... trateaza numai cu ... materialul clientului!
Juramantul lui Hypocrat?! Ce-i ala?!
RASPUNSUL CORECT: Formula magica pentru intrarea intr-un business profitabil.
Prin
introducerea sistemul clawbeck, cresterea vanzarilor de medicamente a
devenit o afacere rentabila si pentru guvern, desi asta a dus automat la
cresterea pretului la medicamente, pentru ca niciun producator sau
distribuitor nu plateste din buzunarul propriu ci din cel al
consumatorului final: omul bolnav.
„Potrivit FABC, semnalele de alarmă ale federaţiei nu au fost luate în serios, iar programul de oncologie este tot subfinanţat.”
Oare
de ce?! Doar tratamentele pentru cancer sunt foarte costisitoare! Ceea
ce inseamna ca sistemul clawback aduce venituri substantiale la buget,
chiar daca nu suficiente pentru a finanta intregul program de oncologie.
Putem incerca diverse variante de raspuns dar cel mai plauzibil mi se
pare acesta: Pentru ca aceasta boala a fost declarata incurabila si,
prin urmare, acei bolnavi sunt oricum condamnati, deci nu are rost sa le
prelungim suferinta. Cinic, nu-i asa?!
“El a enumerat câteva medicamente citostatice care lipsesc de mai mult timp, unul produs chiar în România, respectiv cosmegen, vincristin, vinblastin, dacarbazină, cincifluorourocil, natulan şi tamaxifen”.
O alta intrebare fara raspuns este: DE CE a disparut acest produs care se fabrica in Romania?! Pentru ca era prea ieftin?! Pentru ca nu mai era nevoie de el?!
RASPUNS: Pentru ca nu mai era prescris!
Si
nu mai era prescris nu pentru ca au disparut bolnavii de cancer saraci
ci pentru ca a aparut ofensiva medicamentelor straine, foarte scumpe si,
prin urmare, cosmopoliti si lacomi cum suntem, am preferat sa impunem
pe piata produsele unor “nume sonore” din industria farmaceutica
mondiala, CONTRA COST, FIRESTE!, si sa ne ditrugem productia interna,
pentru ca oricum era in proprietatea statului, adica a
nimanui. (Concluzia ar fi ca statul este NIMENI in economia
romaneasca!). Si in acest mare business al medicamentelor, guvernele
postdecembriste au jucat un rol decisiv, distrugator, iresponsabil,
criminal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)