ANUNT UMANITAR

IMPREUNA IL PUTEM AJUTA PE ANDREI!

 

 http://www.cnpromania.ro/index_htm_files/21.11.2013%20-%20Apel%20umanitar.JPG

 

APEL UMANITAR URGENT (preluare)

Vă prezentăm cazul medical al sergentului major Teodorescu Şerban Dacian în vederea acordării unui sprijin financiar pentru continuarea tratamentului.

Sergentul major Teodorescu Şerban Dacian născut la data de 03.06.1980 în localitatea Galaţi a urmat Cursul de formare a subofiţerilor în activitate, filiera indirectă, promoţia iulie 2008 şi este încadrat la Unitatea Militară 01375 Constanţa. Este necăsătorit.

Subofiţerul a fost operat la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” – Bucureşti de tumoară esofagiană şi a efectuat cura de chimioterapie. In continuare este necesar să efectueze un tratament radioterapeutic la Institutul Strahlenzentrum Hamburg din Germania. Costul acestui tratament este de 10900 euro plus transportul şi cazarea pe o durată de 8 saptămâni.

Părinţii subofiţerului sau despărţit în anul 1983 iar în anul 1989 mama s-a recăsătorit cu domnul Ichim Teodor. Familia acestuia nu dispune de suma necesară executării tratamentului, deoarece singurul venit este pensia tatălui, mama fiind casnică iar sora este studentă.

Sumele pot fi donate în contul domnului Ichim Feodor, tatăl sergentului major Teodorescu Şerban Dacian: cont bancar: in lei – RON RO15 RZBR 0000 0600 1193 7913 si in euro – RO02 RZBR 0000 0600 1378 1438 deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Galaţi.

Sursa: http://www.ligamilitarilor.ro/activitati/apel-umanitar/apel-umanitar-urgent/

Regionalizare sau feudalizare ?! (preluare)

Unul din subiectele fierbinti ale actualitatii noastre vesnic in schimbare este REGIONALIZAREA. Mi-am permis sa studiez putin Legea Cadru. LINK

Incepe asa: "Forma de organizare administrativă a teritoriului României a devenit anacronică şi nefuncţională după anul 1989, odată cu trecerea la economia de piaţă, dar, cu toate acestea, a rămas neschimbată din diferite motive." E lesne de inteles: daca facem reforme succesive asta inseamna ca prelungim perioada de haos, iar asta este mana cereasca pentru pradatorii care nu se mai satura infruptandu-se din ceea ce acest popor a creat timp de o jumatate de veac.

In primul rand, SE STIA inca din 1989 ca forma de organizare este anacronica dar abia acum s-au hotarat sa o reorganizeze. De 23 de ani trecem din reforma in reforma, din reorganizare in reorganizare, si abia acum s-au hotarat 'mnealor sa o schimbe. Asta ca nu cumva sa incepem sa respiram, ca poate dauna grav sanatatii mentale.

In al doilea rand, aceasta lege ar trebui sa inceapa cu un dictionar de definitii. Sa ne spuna si noua clar ce inseamna AUTONOMIE. De unde incepe si unde se termina autonomia aceasta a regiunilor. Sa ne spuna si noua ce inseamna DESCENTRALIZARE in acest context! Daca nu cumva inseamna ca statul lasa totul de izbeliste, asa cum a lasat cetateanul in ultimii 23 de ani, cand le-a zis, pe principiul "Popa vrei, popa iti dau": "Ati vrut libertate, poftim libertate! Carati-va in lumea larga si incercati sa supravietuiti! Dar luati seama! Sa nu cumva sa incercati sa va sustrageti impozitelor! Asta numai noi avem dreptul sa facem, pentru ca noi suntem alesii!"

Deci, sa ne spuna si noua definitia DESCENTRALIZARII. De unde incepe si unde se termina. Si ce nevoie mai avem de "alesi"?! Poate ca descentralizarea ar trebui sa inceapa cu desfiintarea presedintiei, parlamentului si guvernului. Si sa ne lase de capul nostru, fara ajutor de somaj, dar si fara impozite, taxe, accize, etc. Oricum au transformat tara asta intr-o jungla.

Mai spune in continuare articolul: "Administraţia publică din România a rămas încorsetata în chingile gândirii socialiste, iar organizarea administrativă a teritoriului, datând din anul 1968, a devenit o frână pentru economia şi pentru progresul general al ţării."

Care economie?! Mai are Romania asa ceva?! Care progres?! Nici pana in prezent nu am reusit sa atingem nivelul de trai din '89, traim cam ca in feudalism. PROGRES?! Ce-i ala?! TARA?! Care tara?! E colonie! E feuda lor!

CONEXIUNI

„ -Vezi, tu, se lăsă înduplecat Palade, m-am întrebat în ultimul timp de ce unele ţări avansează, se dezvoltă, progresează, iar altele, şi ştii că mă refer la ţările socialiste, ajung să se blocheze, să se mişte tot mai greu, să reacţioneze cu întârziere la stimuli, tocmai acum, când răspunsul rapid, reacţia promptă la şansa oferită tind să devină o condiţie pentru supravieţuire.

-Tu eşti inginer sau filozof?

-Aş putea să-ţi răspund cu o altă întrebare: Ce este un filozof? Esenţa discuţiei noastre nu este, însă, profesia mea, ci consecinţa faptului că îmi permit şi eu să observ lumea şi să-mi exprim părerea în legătură cu modul în care e alcătuită, cu sensurile mişcării ei. Pentru asta nu-i neapărat nevoie să fii filozof.

-Să ştii că n-am vrut să te supăr. Am încercat doar să fiu un picuţ spiritual.

-Nu m-am supărat. Am ajuns la concluzii „filozofice” după ce, ca inginer, am fost nu o dată pus în situaţia să văd cum ne „suflă” alţii comenzi extrem de favorabile, pentru simplul motiv că nu ne-am putut mişca destul de repede. Nimeni nu mai ia hotărâri. Toată lumea „informează” şi cere aprobări. Şi ştii cum e în „jungla capitalistă”. Dacă-ţi fuge unul cu prada de sub nas, faci foame până nu mai poţi.

-Şi cine-i vinovat?

-Ştii cine? Acest personaj kafkian pe care l-a creat centralismul excesiv al sistemului…

-Stai puţin, vrei să spui…

-Uite, eu zic c-au apărut la noi nişte fiinţe al căror comportament a fost redus la minimum, la o linie. O verticală. Nu, nu te grăbi! Nu e verticala demnităţii, ci verticala subordonării, a supunerii, a apăsării. Ştii cum văd eu portretul acestei creaturi sinistre? O corcitură nenorocită, un mutant cu ochii aţintiţi în sus, tânjind după dispoziţii şi cu un călcâi supradimensionat cu care să impună ordinele proprii, emanate întru dreapta împlinire a gândurilor superioare. A gândurilor rostite sau nu. Aviditatea cu care se aşteaptă indicaţiile „de sus” nu este rezultatul unei simple comodităţi intelectuale. Nu! Ea implică gândul ascuns că astfel şi numai astfel poate şi el la rândul lui să dea ordine, să-şi impună voinţa, ori să obţină vreun avantaj mai concret, lumesc. El are nevoie să fie supus ca să poată supune, el se lasă oprimat ca să poată oprima. Acestei fiinţe, raportul pe orizontală îi apare lipsit de utilitate, ba chiar potenţial periculos. De aceea el tinde să dezvolte lanţul strict vertical. Alături, în jur, se creează alte şi alte asemenea lanţuri. O pădure de funii verticale, plutind într-o lentă legănare ca într-o imobilă Mare a Sargasselor.”

(Fragment din romanul lui Paul Carpen, Spion de prisos)

*

***

Am ales acest fragment genial din romanul lui Paul Carpen pentru că reflectă cu fidelitate absolută propriile mele frământări (dar recomand cu caldură întregul roman Spion de prisos). Chiar aşa! De ce unele ţări progresează iar altele regresează la infinit, în ciuda ajutorului know-how, logistic, financiar, etc, acordat de noii „prieteni”?! De ce unele state au fost spulberate în bucăţele (exemplul Iugoslaviei) iar altele se unesc (exemplul Germaniei)?! De ce Pactul Ribbentrov-Molotov a fost denunţat doar pentru unele state - Letona, Lituania, Estonia, iar pentru România el este încă în vigoare?! De ce, de ce, de ce …?!

La prima întrebare ne răspunde tot cartea lui Paul Carpen: vinovat este personajul kafkian – creatura monstruoasă de tip lanţ, caracterizată de obedienţă, specifică unui sistem centralizat, în cazul nostru – sistemul socialist. Prin urmare, această creatură trebuia să dispară odată cu sistemul socialist, în 1989. Şi totuşi, constatăm că acest personaj nu numai că nu a dispărut dar s-a dezvoltat spectaculos, s-a „mondializat”. Dacă vreţi să verificaţi, încercaţi să deschideţi o mică firmă particulară, un IMM, şi veţi vedea cât de cronofag, energofag şi costisitor este acest demers. Fiecare pas înainte costă mai mult decât face în bani, timp, energie, nervi. Şi asta după 23 de ani de asistenţă occidentală specializată! Veţi spune că asta se întâmplă numai în România, nu înseamnă că personajul kafkian s-a „mondializat”. Iar eu spun: BA DA! Dacă nu mă credeţi, faceţi o mică verificare, posibilă acum cu ajutorul internetului, şi aflaţi numărul funcţionarilor din aparatul UE. Asta se poate face, dar cu verificarea numărului funcţionarilor din instituţiile mondialiste… este mult mai greu. Eu am ajuns la concluzia că funcţionărimea din întreaga lume lucrează pentru un singur obiectiv: GLOBALIZAREA.

Nu am nimic împotriva acestui obiectiv, el fiind visul de aur al omenirii, concretizat de „O singură turmă şi un singur Păstor”. Sunt, însă, categoric împotriva mijloacelor şi metodelor folosite. Nu am nimic împotriva unui stat planetar al naţiunilor suverane, dar sunt categoric împotriva desfiinţării graniţelor şi identităţilor naţionale. Nu am nimic împotriva îmbogăţirii unor state, dar sunt categoric împotriva îmbogăţirii lor prin jefuirea statelor mici. Nu am nimic împotriva unei Constituţii mondiale, dar sunt categoric împotriva ei în forma în care ni se impune ea, acum! Am spus bine: NI SE IMPUNE! Şi nu sunt de acord nici cu modul în care se impune semnarea, şi deci acceptarea, acestui document în situaţia în care popoarele europene AU RESPINS-O PRIN REFERENDUM!

Tot în cartea lui Paul Carpen am mai găsit câteva idei excepţionale, pe care le  redau în următorul fragment:

„[…] o eventuală răsturnare a sistemului este de neconceput înainte de a fi fost aplicate puternice lovituri psihologice, lovituri concepute şi administrate la nivel macro. Nu combaterea marxismului este importantă. Poate nici nu-i posibilă. Exista riscul ca o atare acţiune să se transforme într-o sterilă dispută teoretică. Trebuie să se combată NU PRINCIPIILE, ci REZULTATELE marxismului.  Oamenii trebuie obişnuiţi cu un alt mod de a-şi gândi viaţa: individul să-şi dorească fericirea nu în contextul bunăstării şi fericirii generale, ci dimpotrivă, el trebuie să fie gata să se lupte pentru realizarea fericirii personale în contextul mizeriei şi al suferinţei generale. La nevoie producând el însuşi mizerie şi suferinţă”.

Ştiu că sună cinic. Este apologia egoismului. Dar exact asta se întâmplă în Românica postdecembristă. Grija pentru oameni a dispărut cu desăvârşire, din toate instituţiile, agenţiile, organizaţiile neguvernamentale, societăţile comerciale şi financiar-bancare, alte căpuşe: Preşedintele în exerciţiu al României îi trimite pe români în lumea largă să-şi caute rostul pe care nu şi-l pot găsi în ţara lor iar INTERESUL EUROPEI a luat locul Interesului Naţional în discursul domniei sale; Guvernul României are ca obiectiv principal îndeplinirea obligaţiilor faţă de UE, FMI, Banca Mondială; Parlamentul României are rolul de a modifica legile astfel încât să le „armonizeze” cu legislaţia internaţională; societăţile comerciale au ca unic obiectiv PROFITUL; Fiscul îi hărţuieşte pe toţi salahorii şi salariaţii modeşti ignorând cu totul pe marii miliardari datornici de sume exorbitante; băncile confiscă bunurile achiziţionate prin credit ipotecar acelor nefericiţi care nu mai pot plăti ratele pentru a acoperi credite neperformante acordate unor jmekeri. Şi exemplele pot continua.

(va urma)

Medicina ... incotro ?! (preluare)

In decembrie 2011, mama mea acuza dureri abdominale de intensitate crescanda cu doua focare de durere, stomac si ficat, care dadeau reflexe in tot abdomenul. Dupa vreo doua saptamani, timp in care s-a tratat singura fara nici un rezultat, s-a hotarat sa apeleze la medic. Dar pentru ca era chiar inainte de Craciun iar medicii intrasera si ei in vacanta, medicul nostru de familie lipsea. Prin urmare, am apelat la un alt medic, care a acceptat sa-i acorde o consultatie in regim de urgenta. Am avut o mare surpriza placuta!

Medicul era o doctorita foarte tanara, blonda, minunat de frumoasa si sclipitor de desteapta! Formata, conform observatiilor mele, de scoala veche, aceea care isi punea tot sufletul in tratarea oamenilor. In timp ce ii vorbea cu voce de zana buna, i-a facut si un control al tensiunii arteriale. Valoarea 19 cu 9 fiind cam mare, dar fara sa aiba vreunul din efectele cunoscute ale unei cresteri bruste, doctorita i-a recomandat un antihipertensiv, dar a mentionat ca, deoarece corpul era deja „obisnuit” cu o tensiune mare, o scadere brusca ar putea sa aiba efecte nedorite si, prin urmare, in urmatoarele doua zile sa ia doar o jumatate de comprimat, urmand ca in continuare sa ia cu regularitate unul pe zi.

Pentru simptomele pe care le prezenta, in urma unui consult ca la carte, i-a pus mamei un diagnostic prezumtiv de pancreatita acuta, recomandand un tratament provizoriu si investigatii suplimentare. Am plecat de la cabinet mai increzatoare si rugandu-ne de sanatatea doctoritei, lucru pe care eu il fac si acum, ori de cate ori imi amintesc de ea.

In drum spre casa, am intrat in prima farmacie si am cumparat medicamentele prescrise, pe care i le-am si administrat imediat ce am ajuns acasa. Apoi am plecat la jobul meu.

Sora mea, afland de problema mamei, a luat-o in aceeasi zi, dupa-amiza, si a dus-o la Sanador (cel putina asa mi-a spus, dar mai tarziu am vazut ca rezultatele analizelor au venit de la MedLife). Pe drum, a avut grija sa-i ceara mamei sa nu spuna medicului ca a mai fost la un medic, pentru ca ea vrea sa afle si o alta parere. Asta este doar „politically correct”, pentru ca au omis sa spuna medicului si ca mama luase deja un antihipertensiv si, constatand o valoare de 16 cu 9 a tensiunii arteriale, medicul i-a administrat inca unul! Cand au ajuns acasa, mama era doar o leguma… In acel moment, fara sa-mi pot explica de ce, am avut sentimentul ca a inceput lungul calvar al mamei… si al meu.

Si tot asa am inceput sa descopar complotul din interiorul sistemului national de sanatate cu cele doua componente ale sale: sistemul de stat si sistemul privat.

In prima etapa m-a mirat faptul ca, prin scrisori medicale care incep cu „Stimate coleg”, medicii din sistemul privat le cer intr-un mod imperativ colegilor lor din sistemul de stat sa deturneze pacientii, prin Biletele de trimitere, catre sistemul privat!

Exemplu: Mi s-a cerut sa transmit medicului de familie o scrisoare medicala din partea Dr. Antoneta Tanase – medic specialist medicina interna la MedLife, in care i se cerea sa-i dea mamei Bilet de trimitere la MedLife Favorit pentru examen computer tomograf! Asta desi ar fi trebuit sa stie ca medicul de familie poate sa dea Bilet de trimitere NUMAI catre medic specialist si moral ar fi ca trimiterea sa fie catre un medic specialist din sistemul de stat! Ocazie cu care am constatat ca se fac presiuni asupra medicilor „refractari”.

A urmat o perioada extrem de obositoare pentru mama care, in starea in care se afla, a suportat foarte greu recoltari, mamografii, ecografii, markeri tumorali, examen CT, etc. Cum „Ce legatura are mamografia cu pancreatita?!” Pai medicii aia zic ca are… Desi in Raportul Medical, la diagnostic, Dr. Anca PLOTOAGA de la clinica Regina Maria (DA, nu am gresit: a facut analize si acolo), scrie negru pe alb: „INVESTIGATIE IMAGISTICA”. Medicii nici nu vor sa auda ca acel nodul inofensiv cam cat un bob de porumb era capatat in urma rabatarii, cu ani in urma, a unei usi de la dulapul de bucatarie. Si apoi, pe mama nu a deranjat-o niciodata acel nodul pe care, dealtfel, nici nu-l observase. Ea s-a prezentat la medic pentru dureri abdominale crunte, aspect ignorat cu desavarsire de medicii care au tratat-o.

Am asteptat cu nerabdare rezultatele examenului ecografic si al celui endofibroscopic, pentru ca simptomele mamei indicau un ulcer agravat de o disfunctie biliara. Cu toate acestea, examenul ecografic nu evidentiaza nimic suspect in zona hepatica si „Pancreas: DC24mm, ecostructura relativ omogena, ecogenitate usor crescuta, wirsung de aproximativ 3 mm, aparent fara formatiuni chistice sau solide”. Cu toate astea, examenul CT spune altceva: „Regiune cefalica pancreatica cu dimensiuni crescute prin prezenta unei leziuni nodulare discret hipodense spontan, iodofila, hipocaptanta, avand contur neregulat, cu infiltrarea in benzi a grasimii adiacente cu substrat cel mai probabil tumoral. Leziunea masoara aproximativ 3,4/3,8 cm si nu prezinta limita certa de demarcatie intre D1 si D2”.

Si dupa toate aceste „rezultate”, halucinante prin numarul de contradictii, concluzia medicilor este inca si mai halucinanta: nodulul de la sanul stang este diagnosticat ca si carcinom ductal invaziv care necesita operatie de urgenta, el fiind tumora primara care a determinat aparitia tumorii cap-pancreatice !!!

Si uite-asa, mama mea s-a prezentat la medic pentru dureri abdominale si s-a ales cu extirparea unui san. Dar nu s-a terminat cu asta. Pentru ca durerile au continuat sa-si faca de cap! Prin urmare, mama a ajuns din nou la MedLife, unde a continuat cu chimioterapia. Fara nici un rezultat. Nu mai putea nici sa bea apa, pentru ca vomita uneori de 10 ori in 24 de ore. A ajuns o umbra: 35 de kg. Medicii au considerat ca formatiunea tumorala pancreatica a evoluat rapid si, pentru a o ajuta sa se hraneasca (spun ei) i-au implantat doua stenturi: unul biliar de 10/60 mm si unul enteral 22/60 mm.

Din pacate, tot fara vreo imbunatatire a starii de sanatate… Desi dupa etapa cu implanturile a facut si tratamentul urmat de Steven Jobs, pentru cancer pancreatic. Dar degeaba, daca diagnosticul nu este cel corect!

Acum trei saptamani, sedinta de chimioterapie cu „Oxaliplatin 100 mg,z1 in piv la o suprafata de 1,30 mp” (poate intelege cineva pasareasca asta, dar eu am aflat doar ca aceasta toxina se dozeaza la metru patrat de suprafata corp!!!, deci au calculat ei ca mama are 1,30 metri patrati suprafata corporala!!!) i-a provocat o insuficienta respiratorie severa. A ajuns la terapie intensiva, unde i s-a administrat oxigenoterpie (o fi totuna cu oxigenoterapie?!), corticoterpie (o fi totuna cu corticoterapie?!) si adrenalina.

La fiecare tratament, mama pleaca pe picioarele ei si vine… epava… Dupa sedinta de acum trei saptamani, de la poarta si pana in casa i se lipeau pleoapele, narile si buzele iar corpul „o curenta”. ASA SIMTEA EA! Varsaturi ultrafrecvente si nu putea sa inghita a doua gura de apa, pentru ca simtea ca o „curenteaza” de la buze si pana in stomac. Nu putea sa atinga nimic rece, nici macar un pahar sau o lingura, pentru ca avea aceeasi senzatie de curentare, si nu putea sa bage mana in apa rece din acelasi motiv.

I-am intrerupt tratamentul fara sa cer permisiunea cuiva. Am tratat-o doar cu miere de albine si ceai in primele zile. Dupa o saptamana, varsaturile au disparut cu desavarsire! Si de doua saptamani poate sa manance orice! A mancat inclusiv sarmale, salata de boeuf, fasole. Poate sa bea si apa, dar la temperatura camerei. Sensibilitatea la rece a mai cedat dar nu a disparut NICI DUPA TREI SAPTAMANI DE LA INCETAREA TRATAMENTULUI.

Acum cand scriu sunt un ghem de revolta: maine este programata urmatoarea sedinta. Am rugat-o pe mama sa renunte la acest tratament criminal dar… are o teama, pe care nu o inteleg. Nu stiu de ce sau de cine ii este teama, pentru ca nu vrea sa recunoasca asta.

(va urma)

Criza morfinei - o falsa problema (preluare)

Lipsa din farmacii a morfinei si citostaticelor utilizate in tratarea cancerului este doar una din multele carente ale sistemului romanesc de sanatate si readuce in discutie problema grava a sanatatii oamenilor.

ZF EVENIMENT ne informeaza aici: http://www.zf.ro/eveniment/lipsa-morfinei-este-doar-partea-vizibila-a-iceberg-ului-au-disparut-aproape-zece-citostatice-9349655  ca:

“Retragerea principalului ofertant de morfină reprezintă doar partea vizibilă a iceberg-ului de probleme din oncologie, aproape 10 citostatice au dispărut treptat, în ultimii ani, unele foarte ieftine, motiv pentru care bolnavii îşi caută medicamente în străinătate sau fac scheme reduse de tratament.”

Din curiozitate, am cautat sa aflu care este principalul ofertant de morfina din sistemul farmaceutic romanesc si am aflat ca este un producator australian, lider in productia de produse analgezice opioide. Ca este lider este ok, dar de ce sa importam de la capatul pamantului produse pe care putem sa le fabricam la noi acasa?! Poate pentru ca ne-am falimentat sistematic unitatile productive?! In plus, Mundipharma nu este singurul producator de astfel de medicamente, deci panica mi se pare nejustificata.

Acest producator nici nu se stie prea bine ce nationalitate este, pentru ca:

-         el spune ca este australian:

http://www.mundipharma.com.au/aboutus/History.aspx

-         ziarul Cotidianul afirma, prin intermediul unui asa-zis fost angajat, ca: “Deşi producătorul insistă de obicei pentru acoperirea necesităţilor pieţei, importatorii preferă, din cauza deconturilor târzii, să nu lucreze pe stoc. Şi atunci, până se dă comanda, până ajunge autorizaţia de import la Viena, până se eliberează acolo autorizaţia de export, până se face ambalarea produselor cu etichetare în limba română şi transportul, vă daţi seama cât durează! Mai devreme de o lună şi jumătate, „marfa" nu poate să ajungă chiar dacă am auzit că s-au deblocat acum nişte milioane pentru morfină.”

http://www.cotidianul.ro/i-au-condamnat-pe-toti-la-dureri-insuportabile-173915/

-         Iar revista Capital, o publicatie serioasa si in care am incredere deosebita, afirma ca este ... elvetiana !!! “Compania elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice opioide”. 

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/taxa-clawback-efecte-mundipharma-paraseste-romania-161596.html

Oare cati interpusi / intermediari exista intre un producator si consumatorul din Romania?!

Interesant este si faptul ca Mundipharma a intrat pe piata romaneasca in 1995, desi pe site-ul propriu sustine ca s-a infiintat in 1998.

Din revista Capital aflam si alte detalii interesante:

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/taxa-clawback-efecte-mundipharma-paraseste-romania-161596.html

“Compania elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice opioide. Potrivit unui studiu Cegedim realizat acum doi ani, Mundipharma a avut în 2009 un rulaj de 3, 2 milioane de euro în România, fapt ce a plasat-o pe ultimul loc în top 50 al companiilor farmaceutice din România. 80% din vânzările companiei erau din sfera medicamentelor oncologice, iar restul de 20% din sfera non-oncologică. Înainte de a lua decizia să se retragă din România, Mundipharma a încercat o poziţionare pe sfera de medicamente non-oncologice însă riscurile cauzate de instabilitatea legislativă din domeniul sănătăţii au determinat-o să părăsească piaţa locală. Compania avea 31 de angajaţi în 2010 şi desfăşura aici studii clinice.”

1) Un rulaj de 3.2 milioane euro chiar nu este o suma mica pentru o tara atat de mica precum Romania, mai ales ca este realizat cu doar 31 de angajati;

2) Cu acest rulaj ocupa locul 50 !!!, deci mai sunt inca 49 de companii farmaceutice care au desfasurat rulaje mai mari. Incepe sa devina alarmant, prin sumele fabuloase care se pot banui in spatele acestei afirmatii.

3) Avea doar 31 de angajati, ceea ce inseamna ca acel rulaj ar fi trebuit sa fie considerat cel putin satisfacator. Nu a generat prea multe locuri de munca aceasta companie, nu si-a fabricat produsele in Romania, deci nu este vreun partener dupa care sa plangem. Singurele cheltuieli ale concernului Mundipharma in Romania au fost salariile acelor 31 de angajati si, in ultima perioada, taxa clawbeck - care este de inspiratie FMI !

4) “desfasura aici studii clinice”. Cu alte cuvinte, romanii erau cobaii pentru testarea produselor lor.

Ceea ce ma intriga, insa, cel mai tare este aceasta panica nejustificata a crizei opiaceelor. Cele 49 de copanii farmaceutice din top 50 nu pot suplini absenta Mundipharma?! Imi este greu sa cred asta. Mai degraba cred ca se creaza o panica nejustificata care sa acopere o alta “inginerie”, mai ales ca Mundipharma anunta oficial: “În acest context este important de reținut că, deși au existat unele discontinuități în aprovizionare, produsele noastre vor fi și în continuare la dispoziția medicilor și a pacienților români iar serviciile de farmacovigilență, informațiile medicale și de siguranță vor continua să fie puse la dispoziție permanent, cu respectarea tuturor legilor și reglementărilor specifice. Avem importuri în derulare cu toți importatorii noștri pentru întreaga gama de produse iar fluxul de import va rămâne fluent și în continuare.” (Comunicatul in intregime aici:

http://www.dcnews.ro/2012/02/mundipharma-despre-retragerea-din-romania/

In concluzie, eu as lua putin la cercetat aceasta societate, cu un accent maxim pe acea activitate numita “studii clinice” (pentru ca asta nu este totuna cu marketing!), dar as lua putin la cercetat si acea societate din Buzau care se numeste Mundifarm si care desfasoara activitati de  “Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice, in magazine specializate”. Nu stiu de ce am un feeling ca exista o legatura intre ele... Desi aceasta firma s-a infiintat in 1992... Dar poate ca nu s-a infiintat asa, din intamplare, ci cu un scop...

http://www.firme.info/mundifarm-srl-cui2808810/

Revenind la ZF EVENIMENT, aflam ca: “Sistemul clawback şi impunerea unor preţuri nesustenabile pentru medicamentele cu prescripţie medicală au generat dispariţia de pe piaţa românească a unor produse indispensabile tratamentului persoanelor suferind de cancer", susţine preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din Romania (FABC), Cezar Irimia.”

Am cautat detalii despre acest sistem clawback, despre care nu stiam nimic. Si iata ce am aflat: “Clawback  este un sistem prin intermediul căruia toţi producătorii de medicamente, care desfac produse pe piaţa românească, vor contribui la finanţarea sistemului public de Sănătate cu 5% până la  11%  din veniturile realizate în urma  vânzării produselor. Grila de contribuţie va fi progresivă şi va duce la scăderea efortului financiar public pe măsura creşterii volumelor de medicamente achiziţionate.”

Prin urmare, sistemul clawbeck este in esenta o noua taxa,  care aduce la buget venituri direct proportionale cu volumul vanzarilor de medicamente, deci este foarte bine venit CONSUMUL  produselor farmaceutice, ba chiar este stimulat in nenumarate moduri, incepand cu afisele din vitrinele farmaciilor, in care se spune: „Numai la noi preturile scad in fiecare zi! Intra si convinge-te!”. Poate parea banal, doar o nevinovata reclama a unui mic comerciant, dar este doar partea vizibila. Pentru ca prin farmacii, clinici si spitale circula ofertanti care stimuleaza medicii, inclusiv (sau IN PRIMUL RAND) material, pentru prescrierea produselor unui anumit producator sau distribuitor. Spitalele si policlinicile, care si-au externalizat farmaciile proprii, isi trimit pacientii sa-si achizitioneze CONTRA COST necesarul de medicamente de la farmacia din incinta institutiei, si asta indiferent daca este vorba despre o banala fiola de algocalmin sau de substanta perfuzabila necesara tratarii unui cheag de sange la creier. Iar medicul... trateaza numai cu ... materialul clientului!

Juramantul lui Hypocrat?! Ce-i ala?!

RASPUNSUL CORECT: Formula magica pentru intrarea intr-un business profitabil.

Prin introducerea sistemul clawbeck, cresterea vanzarilor de medicamente a devenit o afacere rentabila si pentru guvern, desi asta a dus automat la cresterea pretului la medicamente, pentru ca niciun producator sau distribuitor nu plateste din buzunarul propriu ci din cel al consumatorului final: omul bolnav.

„Potrivit FABC, semnalele de alarmă ale federaţiei nu au fost luate în serios, iar programul de oncologie este tot subfinanţat.”

Oare de ce?! Doar tratamentele pentru cancer sunt foarte costisitoare! Ceea ce inseamna ca sistemul clawback aduce venituri substantiale la buget, chiar daca nu suficiente pentru a finanta intregul program de oncologie. Putem incerca diverse variante de raspuns dar cel mai plauzibil mi se pare acesta: Pentru ca aceasta boala a fost declarata incurabila si, prin urmare, acei bolnavi sunt oricum condamnati, deci nu are rost sa le prelungim suferinta. Cinic, nu-i asa?!

“El a enumerat câteva medicamente citostatice care lipsesc de mai mult timp, unul produs chiar în România, respectiv cosmegen, vincristin, vinblastin, dacarbazină, cincifluorourocil, natulan şi tamaxifen”.

O alta intrebare fara raspuns este: DE CE  a disparut acest produs care se fabrica in Romania?! Pentru ca era prea ieftin?! Pentru ca nu mai era nevoie de el?!

RASPUNS: Pentru ca nu mai era prescris!

Si nu mai era prescris nu pentru ca au disparut bolnavii de cancer saraci ci pentru ca a aparut ofensiva medicamentelor straine, foarte scumpe si, prin urmare, cosmopoliti si lacomi cum suntem, am preferat sa impunem pe piata produsele unor “nume sonore” din industria farmaceutica mondiala, CONTRA COST, FIRESTE!,  si sa ne ditrugem productia interna, pentru ca oricum era in proprietatea statului, adica a nimanui. (Concluzia ar fi ca statul este NIMENI in economia romaneasca!). Si in acest mare business al medicamentelor, guvernele postdecembriste au jucat un rol decisiv, distrugator, iresponsabil, criminal.

  

Ziua Z (preluare)

miercuri, 22 decembrie 2010

Ziua Z

22 decembrie 1989. Ziua Z. O rană pe trupul istoriei noastre. Ar fi trebuit să fie cununa de lauri. Ziua în care ne-am câştigat Libertatea. Dar, de fapt, nu am câştigat-o ci am cumpărat-o. Am plătit scump, am plătit cu sânge... Pentru că o revoluţie de catifea nu convenea granzilor lumii, care aveau alte planuri pentru România: planuri de dezmembrare. In calea acestor planuri stătea doar ultimul bastion: Securitatea României, un adversar cunoscut, respectat şi temut. Si pentru că le stătea în cale trebuia distrus. Dar discret, cu "mână de lucru" autohtonă. Ieftină şi uşor de găsit printre atâţia dornici de a ocupa posturile rămase vacante. 

S-a dovedit a fi chiar uşor, pentru că ani de zile pregătiseră terenul, cu o propagandă făţişă anti-securitate, care ni se insinua în case prin posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă. Si mai ales pentru că "revoluţia" spontană nu avea lideri.  

Conform dictonului: "Cine stăpâneşte informaţia stăpâneşte situaţia", au devenit lideri cei care AVEAU INFORMATIA, ştiau ce se petrece, ştiau să exploateze lipsa de informaţie a populaţiei, ştiau să manipuleze şi informaţia şi populaţia. Si ca o stranie coincidenţă, toţi aveau dosare foarte consistente şi temeinic intocmite de Securitate, aveau tot interesul ca acele dosare şi cei care le-au intocmit să dispară. Dar pentru că era nevoie de un pretext, fie şi numai formal, a apărut acea diversiune penibilă securişti-teroristi, realizată prin manipularea informaţiei, efecte speciale şi agitatori ROMANI sau de origine română imprăştiaţi prin mulţime. Am intâlnit şi eu astfel de personaje. Mimau foarte bine panica şi isteria dar incitau la violenţă fără să se implice personal. 

Nu am văzut nici unul în FSN, CFSN sau CPUN.

Conform programului, revoluţia din decembrie trebuia să fie mult mai sângeroasă. Securitatea ştia ce se pregăteşte: un razboi civil distrugător, care avea să ducă la dezmembrarea ţării. Dacă ar fi tras un singur foc, asta s-ar fi întâmplat. Dar a ales să depună armele şi să îşi asume rolul de paratrăznet: un sacrificiu asumat, urmare a unui risc asumat, a unui destin asumat.

Au trecut 21 de ani de atunci şi încă nu ştim cine sunt autorii crimelor din decembrie '89... Poate pentru că ar trebui să îi căutăm pe alte meridiane...