Lipsa
din farmacii a morfinei si citostaticelor utilizate in tratarea
cancerului este doar una din multele carente ale sistemului romanesc de
sanatate si readuce in discutie problema grava a sanatatii oamenilor.
ZF EVENIMENT ne informeaza aici: http://www.zf.ro/eveniment/lipsa-morfinei-este-doar-partea-vizibila-a-iceberg-ului-au-disparut-aproape-zece-citostatice-9349655 ca:
“Retragerea principalului ofertant de morfină
reprezintă doar partea vizibilă a iceberg-ului de probleme din
oncologie, aproape 10 citostatice au dispărut treptat, în ultimii ani,
unele foarte ieftine, motiv pentru care bolnavii îşi caută medicamente
în străinătate sau fac scheme reduse de tratament.”
Din
curiozitate, am cautat sa aflu care este principalul ofertant de
morfina din sistemul farmaceutic romanesc si am aflat ca este un producator australian,
lider in productia de produse analgezice opioide. Ca este lider este
ok, dar de ce sa importam de la capatul pamantului produse pe care putem
sa le fabricam la noi acasa?! Poate pentru ca ne-am falimentat
sistematic unitatile productive?! In plus, Mundipharma nu este singurul
producator de astfel de medicamente, deci panica mi se pare
nejustificata.
Acest producator nici nu se stie prea bine ce nationalitate este, pentru ca:
- el spune ca este australian:
- ziarul Cotidianul afirma, prin intermediul unui asa-zis fost angajat, ca: “Deşi
producătorul insistă de obicei pentru acoperirea necesităţilor pieţei,
importatorii preferă, din cauza deconturilor târzii, să nu lucreze pe
stoc. Şi atunci, până se dă comanda, până ajunge autorizaţia de import
la Viena,
până se eliberează acolo autorizaţia de export, până se face ambalarea
produselor cu etichetare în limba română şi transportul, vă daţi seama
cât durează! Mai devreme de o lună şi jumătate, „marfa" nu poate să
ajungă chiar dacă am auzit că s-au deblocat acum nişte milioane pentru
morfină.”
- Iar revista Capital, o publicatie serioasa si in care am incredere deosebita, afirma ca este ... elvetiana !!! “Compania
elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul
dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice
opioide”.
Oare cati interpusi / intermediari exista intre un producator si consumatorul din Romania?!
Interesant
este si faptul ca Mundipharma a intrat pe piata romaneasca in 1995,
desi pe site-ul propriu sustine ca s-a infiintat in 1998.
Din revista Capital aflam si alte detalii interesante:
“Compania
elvețiană Mundipharma este prezentă în România din anul 1995 fiind unul
dintre cei mai experimentați producători mondiali de analgezice
opioide. Potrivit unui studiu Cegedim realizat acum doi ani, Mundipharma
a avut în 2009 un rulaj de 3, 2 milioane de euro în România, fapt ce a
plasat-o pe ultimul loc în top 50 al companiilor farmaceutice din
România. 80% din vânzările companiei erau din sfera medicamentelor
oncologice, iar restul de 20% din sfera non-oncologică. Înainte de a lua
decizia să se retragă din România, Mundipharma a încercat o poziţionare
pe sfera de medicamente non-oncologice însă riscurile cauzate de
instabilitatea legislativă din domeniul sănătăţii au determinat-o să
părăsească piaţa locală. Compania avea 31 de angajaţi în 2010 şi
desfăşura aici studii clinice.”
1)
Un rulaj de 3.2 milioane euro chiar nu este o suma mica pentru o tara
atat de mica precum Romania, mai ales ca este realizat cu doar 31 de
angajati;
2)
Cu acest rulaj ocupa locul 50 !!!, deci mai sunt inca 49 de companii
farmaceutice care au desfasurat rulaje mai mari. Incepe sa devina
alarmant, prin sumele fabuloase care se pot banui in spatele acestei
afirmatii.
3)
Avea doar 31 de angajati, ceea ce inseamna ca acel rulaj ar fi trebuit
sa fie considerat cel putin satisfacator. Nu a generat prea multe locuri
de munca aceasta companie, nu si-a fabricat produsele in Romania, deci
nu este vreun partener dupa care sa plangem. Singurele cheltuieli ale concernului Mundipharma
in Romania au fost salariile acelor 31 de angajati si, in ultima
perioada, taxa clawbeck - care este de inspiratie FMI !
4) “desfasura aici studii clinice”. Cu alte cuvinte, romanii erau cobaii pentru testarea produselor lor.
Ceea
ce ma intriga, insa, cel mai tare este aceasta panica nejustificata a
crizei opiaceelor. Cele 49 de copanii farmaceutice din top 50 nu pot
suplini absenta Mundipharma?! Imi este greu sa cred asta. Mai degraba
cred ca se creaza o panica nejustificata care sa acopere o alta
“inginerie”, mai ales ca Mundipharma anunta oficial: “În
acest context este important de reținut că, deși au existat unele
discontinuități în aprovizionare, produsele noastre vor fi și în
continuare la dispoziția medicilor și a pacienților români iar
serviciile de farmacovigilență, informațiile medicale și de siguranță
vor continua să fie puse la dispoziție permanent, cu respectarea tuturor
legilor și reglementărilor specifice. Avem
importuri în derulare cu toți importatorii noștri pentru întreaga gama
de produse iar fluxul de import va rămâne fluent și în continuare.” (Comunicatul in intregime aici:
In concluzie, eu as lua putin la cercetat aceasta societate, cu un accent maxim pe acea activitate numita “studii clinice”
(pentru ca asta nu este totuna cu marketing!), dar as lua putin la
cercetat si acea societate din Buzau care se numeste Mundifarm si care
desfasoara activitati de “Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice, in magazine specializate”. Nu
stiu de ce am un feeling ca exista o legatura intre ele... Desi aceasta
firma s-a infiintat in 1992... Dar poate ca nu s-a infiintat asa, din
intamplare, ci cu un scop...
Revenind la ZF EVENIMENT, aflam ca: “Sistemul clawback
şi impunerea unor preţuri nesustenabile pentru medicamentele cu
prescripţie medicală au generat dispariţia de pe piaţa românească a unor
produse indispensabile tratamentului persoanelor suferind de cancer",
susţine preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din
Romania (FABC), Cezar Irimia.”
Am cautat detalii despre acest sistem clawback, despre care nu stiam nimic. Si iata ce am aflat: “Clawback
este un sistem prin intermediul căruia toţi producătorii de
medicamente, care desfac produse pe piaţa românească, vor contribui la
finanţarea sistemului public de Sănătate cu 5% până la 11% din
veniturile realizate în urma vânzării produselor. Grila de contribuţie
va fi progresivă şi va duce la scăderea efortului financiar public pe
măsura creşterii volumelor de medicamente achiziţionate.”
Prin urmare, sistemul clawbeck este in esenta o noua taxa, care aduce la buget venituri direct proportionale cu volumul vanzarilor de medicamente, deci este foarte bine venit CONSUMUL produselor
farmaceutice, ba chiar este stimulat in nenumarate moduri, incepand cu
afisele din vitrinele farmaciilor, in care se spune: „Numai la noi
preturile scad in fiecare zi! Intra si convinge-te!”. Poate parea banal,
doar o nevinovata reclama a unui mic comerciant, dar este doar partea
vizibila. Pentru ca prin farmacii, clinici si spitale circula ofertanti
care stimuleaza medicii, inclusiv (sau IN PRIMUL RAND) material, pentru
prescrierea produselor unui anumit producator sau distribuitor.
Spitalele si policlinicile, care si-au externalizat farmaciile proprii,
isi trimit pacientii sa-si achizitioneze CONTRA COST necesarul de
medicamente de la farmacia din incinta institutiei, si asta indiferent
daca este vorba despre o banala fiola de algocalmin sau de substanta
perfuzabila necesara tratarii unui cheag de sange la creier. Iar
medicul... trateaza numai cu ... materialul clientului!
Juramantul lui Hypocrat?! Ce-i ala?!
RASPUNSUL CORECT: Formula magica pentru intrarea intr-un business profitabil.
Prin
introducerea sistemul clawbeck, cresterea vanzarilor de medicamente a
devenit o afacere rentabila si pentru guvern, desi asta a dus automat la
cresterea pretului la medicamente, pentru ca niciun producator sau
distribuitor nu plateste din buzunarul propriu ci din cel al
consumatorului final: omul bolnav.
„Potrivit FABC, semnalele de alarmă ale federaţiei nu au fost luate în serios, iar programul de oncologie este tot subfinanţat.”
Oare
de ce?! Doar tratamentele pentru cancer sunt foarte costisitoare! Ceea
ce inseamna ca sistemul clawback aduce venituri substantiale la buget,
chiar daca nu suficiente pentru a finanta intregul program de oncologie.
Putem incerca diverse variante de raspuns dar cel mai plauzibil mi se
pare acesta: Pentru ca aceasta boala a fost declarata incurabila si,
prin urmare, acei bolnavi sunt oricum condamnati, deci nu are rost sa le
prelungim suferinta. Cinic, nu-i asa?!
“El a enumerat câteva medicamente citostatice care lipsesc de mai mult timp, unul produs chiar în România, respectiv cosmegen, vincristin, vinblastin, dacarbazină, cincifluorourocil, natulan şi tamaxifen”.
O alta intrebare fara raspuns este: DE CE a disparut acest produs care se fabrica in Romania?! Pentru ca era prea ieftin?! Pentru ca nu mai era nevoie de el?!
RASPUNS: Pentru ca nu mai era prescris!
Si
nu mai era prescris nu pentru ca au disparut bolnavii de cancer saraci
ci pentru ca a aparut ofensiva medicamentelor straine, foarte scumpe si,
prin urmare, cosmopoliti si lacomi cum suntem, am preferat sa impunem
pe piata produsele unor “nume sonore” din industria farmaceutica
mondiala, CONTRA COST, FIRESTE!, si sa ne ditrugem productia interna,
pentru ca oricum era in proprietatea statului, adica a
nimanui. (Concluzia ar fi ca statul este NIMENI in economia
romaneasca!). Si in acest mare business al medicamentelor, guvernele
postdecembriste au jucat un rol decisiv, distrugator, iresponsabil,
criminal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu