Ziua Z (preluare)

miercuri, 22 decembrie 2010

Ziua Z

22 decembrie 1989. Ziua Z. O rană pe trupul istoriei noastre. Ar fi trebuit să fie cununa de lauri. Ziua în care ne-am câştigat Libertatea. Dar, de fapt, nu am câştigat-o ci am cumpărat-o. Am plătit scump, am plătit cu sânge... Pentru că o revoluţie de catifea nu convenea granzilor lumii, care aveau alte planuri pentru România: planuri de dezmembrare. In calea acestor planuri stătea doar ultimul bastion: Securitatea României, un adversar cunoscut, respectat şi temut. Si pentru că le stătea în cale trebuia distrus. Dar discret, cu "mână de lucru" autohtonă. Ieftină şi uşor de găsit printre atâţia dornici de a ocupa posturile rămase vacante. 

S-a dovedit a fi chiar uşor, pentru că ani de zile pregătiseră terenul, cu o propagandă făţişă anti-securitate, care ni se insinua în case prin posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă. Si mai ales pentru că "revoluţia" spontană nu avea lideri.  

Conform dictonului: "Cine stăpâneşte informaţia stăpâneşte situaţia", au devenit lideri cei care AVEAU INFORMATIA, ştiau ce se petrece, ştiau să exploateze lipsa de informaţie a populaţiei, ştiau să manipuleze şi informaţia şi populaţia. Si ca o stranie coincidenţă, toţi aveau dosare foarte consistente şi temeinic intocmite de Securitate, aveau tot interesul ca acele dosare şi cei care le-au intocmit să dispară. Dar pentru că era nevoie de un pretext, fie şi numai formal, a apărut acea diversiune penibilă securişti-teroristi, realizată prin manipularea informaţiei, efecte speciale şi agitatori ROMANI sau de origine română imprăştiaţi prin mulţime. Am intâlnit şi eu astfel de personaje. Mimau foarte bine panica şi isteria dar incitau la violenţă fără să se implice personal. 

Nu am văzut nici unul în FSN, CFSN sau CPUN.

Conform programului, revoluţia din decembrie trebuia să fie mult mai sângeroasă. Securitatea ştia ce se pregăteşte: un razboi civil distrugător, care avea să ducă la dezmembrarea ţării. Dacă ar fi tras un singur foc, asta s-ar fi întâmplat. Dar a ales să depună armele şi să îşi asume rolul de paratrăznet: un sacrificiu asumat, urmare a unui risc asumat, a unui destin asumat.

Au trecut 21 de ani de atunci şi încă nu ştim cine sunt autorii crimelor din decembrie '89... Poate pentru că ar trebui să îi căutăm pe alte meridiane...