Medicina ... incotro ?! (preluare)

In decembrie 2011, mama mea acuza dureri abdominale de intensitate crescanda cu doua focare de durere, stomac si ficat, care dadeau reflexe in tot abdomenul. Dupa vreo doua saptamani, timp in care s-a tratat singura fara nici un rezultat, s-a hotarat sa apeleze la medic. Dar pentru ca era chiar inainte de Craciun iar medicii intrasera si ei in vacanta, medicul nostru de familie lipsea. Prin urmare, am apelat la un alt medic, care a acceptat sa-i acorde o consultatie in regim de urgenta. Am avut o mare surpriza placuta!

Medicul era o doctorita foarte tanara, blonda, minunat de frumoasa si sclipitor de desteapta! Formata, conform observatiilor mele, de scoala veche, aceea care isi punea tot sufletul in tratarea oamenilor. In timp ce ii vorbea cu voce de zana buna, i-a facut si un control al tensiunii arteriale. Valoarea 19 cu 9 fiind cam mare, dar fara sa aiba vreunul din efectele cunoscute ale unei cresteri bruste, doctorita i-a recomandat un antihipertensiv, dar a mentionat ca, deoarece corpul era deja „obisnuit” cu o tensiune mare, o scadere brusca ar putea sa aiba efecte nedorite si, prin urmare, in urmatoarele doua zile sa ia doar o jumatate de comprimat, urmand ca in continuare sa ia cu regularitate unul pe zi.

Pentru simptomele pe care le prezenta, in urma unui consult ca la carte, i-a pus mamei un diagnostic prezumtiv de pancreatita acuta, recomandand un tratament provizoriu si investigatii suplimentare. Am plecat de la cabinet mai increzatoare si rugandu-ne de sanatatea doctoritei, lucru pe care eu il fac si acum, ori de cate ori imi amintesc de ea.

In drum spre casa, am intrat in prima farmacie si am cumparat medicamentele prescrise, pe care i le-am si administrat imediat ce am ajuns acasa. Apoi am plecat la jobul meu.

Sora mea, afland de problema mamei, a luat-o in aceeasi zi, dupa-amiza, si a dus-o la Sanador (cel putina asa mi-a spus, dar mai tarziu am vazut ca rezultatele analizelor au venit de la MedLife). Pe drum, a avut grija sa-i ceara mamei sa nu spuna medicului ca a mai fost la un medic, pentru ca ea vrea sa afle si o alta parere. Asta este doar „politically correct”, pentru ca au omis sa spuna medicului si ca mama luase deja un antihipertensiv si, constatand o valoare de 16 cu 9 a tensiunii arteriale, medicul i-a administrat inca unul! Cand au ajuns acasa, mama era doar o leguma… In acel moment, fara sa-mi pot explica de ce, am avut sentimentul ca a inceput lungul calvar al mamei… si al meu.

Si tot asa am inceput sa descopar complotul din interiorul sistemului national de sanatate cu cele doua componente ale sale: sistemul de stat si sistemul privat.

In prima etapa m-a mirat faptul ca, prin scrisori medicale care incep cu „Stimate coleg”, medicii din sistemul privat le cer intr-un mod imperativ colegilor lor din sistemul de stat sa deturneze pacientii, prin Biletele de trimitere, catre sistemul privat!

Exemplu: Mi s-a cerut sa transmit medicului de familie o scrisoare medicala din partea Dr. Antoneta Tanase – medic specialist medicina interna la MedLife, in care i se cerea sa-i dea mamei Bilet de trimitere la MedLife Favorit pentru examen computer tomograf! Asta desi ar fi trebuit sa stie ca medicul de familie poate sa dea Bilet de trimitere NUMAI catre medic specialist si moral ar fi ca trimiterea sa fie catre un medic specialist din sistemul de stat! Ocazie cu care am constatat ca se fac presiuni asupra medicilor „refractari”.

A urmat o perioada extrem de obositoare pentru mama care, in starea in care se afla, a suportat foarte greu recoltari, mamografii, ecografii, markeri tumorali, examen CT, etc. Cum „Ce legatura are mamografia cu pancreatita?!” Pai medicii aia zic ca are… Desi in Raportul Medical, la diagnostic, Dr. Anca PLOTOAGA de la clinica Regina Maria (DA, nu am gresit: a facut analize si acolo), scrie negru pe alb: „INVESTIGATIE IMAGISTICA”. Medicii nici nu vor sa auda ca acel nodul inofensiv cam cat un bob de porumb era capatat in urma rabatarii, cu ani in urma, a unei usi de la dulapul de bucatarie. Si apoi, pe mama nu a deranjat-o niciodata acel nodul pe care, dealtfel, nici nu-l observase. Ea s-a prezentat la medic pentru dureri abdominale crunte, aspect ignorat cu desavarsire de medicii care au tratat-o.

Am asteptat cu nerabdare rezultatele examenului ecografic si al celui endofibroscopic, pentru ca simptomele mamei indicau un ulcer agravat de o disfunctie biliara. Cu toate acestea, examenul ecografic nu evidentiaza nimic suspect in zona hepatica si „Pancreas: DC24mm, ecostructura relativ omogena, ecogenitate usor crescuta, wirsung de aproximativ 3 mm, aparent fara formatiuni chistice sau solide”. Cu toate astea, examenul CT spune altceva: „Regiune cefalica pancreatica cu dimensiuni crescute prin prezenta unei leziuni nodulare discret hipodense spontan, iodofila, hipocaptanta, avand contur neregulat, cu infiltrarea in benzi a grasimii adiacente cu substrat cel mai probabil tumoral. Leziunea masoara aproximativ 3,4/3,8 cm si nu prezinta limita certa de demarcatie intre D1 si D2”.

Si dupa toate aceste „rezultate”, halucinante prin numarul de contradictii, concluzia medicilor este inca si mai halucinanta: nodulul de la sanul stang este diagnosticat ca si carcinom ductal invaziv care necesita operatie de urgenta, el fiind tumora primara care a determinat aparitia tumorii cap-pancreatice !!!

Si uite-asa, mama mea s-a prezentat la medic pentru dureri abdominale si s-a ales cu extirparea unui san. Dar nu s-a terminat cu asta. Pentru ca durerile au continuat sa-si faca de cap! Prin urmare, mama a ajuns din nou la MedLife, unde a continuat cu chimioterapia. Fara nici un rezultat. Nu mai putea nici sa bea apa, pentru ca vomita uneori de 10 ori in 24 de ore. A ajuns o umbra: 35 de kg. Medicii au considerat ca formatiunea tumorala pancreatica a evoluat rapid si, pentru a o ajuta sa se hraneasca (spun ei) i-au implantat doua stenturi: unul biliar de 10/60 mm si unul enteral 22/60 mm.

Din pacate, tot fara vreo imbunatatire a starii de sanatate… Desi dupa etapa cu implanturile a facut si tratamentul urmat de Steven Jobs, pentru cancer pancreatic. Dar degeaba, daca diagnosticul nu este cel corect!

Acum trei saptamani, sedinta de chimioterapie cu „Oxaliplatin 100 mg,z1 in piv la o suprafata de 1,30 mp” (poate intelege cineva pasareasca asta, dar eu am aflat doar ca aceasta toxina se dozeaza la metru patrat de suprafata corp!!!, deci au calculat ei ca mama are 1,30 metri patrati suprafata corporala!!!) i-a provocat o insuficienta respiratorie severa. A ajuns la terapie intensiva, unde i s-a administrat oxigenoterpie (o fi totuna cu oxigenoterapie?!), corticoterpie (o fi totuna cu corticoterapie?!) si adrenalina.

La fiecare tratament, mama pleaca pe picioarele ei si vine… epava… Dupa sedinta de acum trei saptamani, de la poarta si pana in casa i se lipeau pleoapele, narile si buzele iar corpul „o curenta”. ASA SIMTEA EA! Varsaturi ultrafrecvente si nu putea sa inghita a doua gura de apa, pentru ca simtea ca o „curenteaza” de la buze si pana in stomac. Nu putea sa atinga nimic rece, nici macar un pahar sau o lingura, pentru ca avea aceeasi senzatie de curentare, si nu putea sa bage mana in apa rece din acelasi motiv.

I-am intrerupt tratamentul fara sa cer permisiunea cuiva. Am tratat-o doar cu miere de albine si ceai in primele zile. Dupa o saptamana, varsaturile au disparut cu desavarsire! Si de doua saptamani poate sa manance orice! A mancat inclusiv sarmale, salata de boeuf, fasole. Poate sa bea si apa, dar la temperatura camerei. Sensibilitatea la rece a mai cedat dar nu a disparut NICI DUPA TREI SAPTAMANI DE LA INCETAREA TRATAMENTULUI.

Acum cand scriu sunt un ghem de revolta: maine este programata urmatoarea sedinta. Am rugat-o pe mama sa renunte la acest tratament criminal dar… are o teama, pe care nu o inteleg. Nu stiu de ce sau de cine ii este teama, pentru ca nu vrea sa recunoasca asta.

(va urma)